| 1.
|
CIUBUC'AR, (1) ciubucare, s.n., (2) ciubucari, s.m. 1. S.n. (Pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. S.m. Fig. (Fam.) Persoană care umblă după ciubucuri (3). - Ciubuc + suf. -ar.
Sursă
: DEX'98
(44208)
- hai |
| |
| 2.
|
CIUBUC'AR s. v. ciubuc. Sursă
: Sinonime
( 177376)
- siveco |
| |
| 3.
|
CIUBUC'AR s. v. sperţar.Sursă
: Sinonime
( 177377)
- siveco |
| |
| 4.
|
ciubuc'ar (persoană) s. m., pl. ciubuc'ari
Sursă
: DOR
(232701)
- siveco |
| |
| 5.
|
ciubuc'ar (unealtă) s. n., pl. ciubuc'are
Sursă
: DOR
(232702)
- siveco |
| |
| 6.
|
CIUBUC'AR2 ~i m. pop. Persoană care caută ciubucuri; sperţar. /cubuc + suf. ~ar
Sursă
: NODEX
(328081)
- siveco |
| |
| 7.
|
CIUBUC'AR1 ~e n. 1) Rindea de formă specială folosită pentru confecţionarea ciubucelor. 2) Unealtă de zidărie cu care se trag ciubuce pe pereţi. /cubuc + suf. ~ar
Sursă
: NODEX
(328080)
- siveco |
| |
|
|